Cum nu stiti ce sunt hulubitele? Va explica Marius Tudosiei de la Bacania Veche care ne invata o reteta buna tare! Si cu ulei de nuca Bufetto!


Articol si fotografii preluate de pe tudosiei.ro


Hulubitele si ardeii copti

Pe masura ce imi tot pun intrebari despre mancare, se contureaza o lista din ce in ce mai lunga in categoria „N-as putea trai fara asta…”. Sau pe cea „As manca asta pana mor!”

Mai zilele trecute se incinsese o discutie pe FB legata de piata 16 februarie (e undeva in Bucurestii Noi, langa Parcul Bazilescu), un loc pe care eu il prefer pentru cumparaturile de legume de gradina. Vin multi producatori acolo, poti avea conversatii absolut delicioase (asa am obtinut, de exemplu, reteta teleormaneana super-simpla de saramura de pui a matusii Gherghina, de la nepoata ei, vanzatoare de rosii si ardei). Florin Dumitrescu isi declara si el adoratia pentru aceasta piata, iar Liliana Moisan parca n-are treaba si mentioneaza ciupercile de padure pe care le ia de-acolo. A fost momentul zero in care mi s-a rupt filmul, totul bazat pe o discutie reala si pe ingrediente reale 

Am sarit ca ars, am deschis congelatorul, am scos de acolo niste ardei copti de la Dersca si niste hulubite* oparite de noi anul trecut, in curte, sub nuc. Am tocat o ceapa rosie din astea proaspete, si le-am pus pe toate intr-o tigaie, cu doua linguri de ulei de floare adus tot de la Dersca si facut din boabele de pe pamantul nostru. Vedeti voi, probabil ca sunt hulubite si in alte zone, probabil ca uleiul e bun si venind din alte parti. Insa nimic nu se compara cu gustul de acasa…

Am dat un refresh paginii pe care conversam cu Florin si Liliana. Imi luase 4-5 minute sa caut congelaturile, sa le scot, sa curat si sa toc ceapa si sa trag o rosie pe cutit, in cuburi mari. 5 minute. Nimic mai mult. Nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc la toti cei care sustin ca nu au timp sa gateasca si ca actiunea asta e ceva no-no in casa.

In fine, am pus si capacul si dupa vreo 3 amestecari insemnand cam 10 minute am pus si rosiile deasupra. Si ceva cimbru, ardei iute uscat, piper si niste sare grunjoasa.

Capac, mestecat, asteptat inca 10 minute. Pus un pic de usturoi, clar! Felii.

Intre timp a ajuns si Ioana acasa, venind de la Bacanie cu niste resurse noi (da, si noi tot de la Bacanie ne aprovizionam) asa ca am turnat la final si niste ulei de nuca extravirgin de la Bufetto, proaspat intrat si pe rafturile din Bacanie.

Tot ce v-am spus mai sus nu-i musai despre reteta in sine, care nici macar nu e o reteta.

E despre mancarea despre care stii de unde vine, despre care genele tale stiu deja multe lucruri, despre cat de usor poti gati o mancare in casa, despre simplitate, gust, arome si amintiri.

Si cum nici o mancare nu-i gata pana cand nu o arati asa cum e ea, va prezint mancarea mea de hulubite, ardei copt si rosii.


*Hulubitele sunt niste ciuperci de padure tare bune, care insa au aspectul colorat al ciupercilor otravitoare. Daca nu le stii, mai bine nu le culegi, ca nu vrem sa ne auzim de la spital. Daca cine culege ciupercile insa le cunoaste bine, atunci o sa fii desfatat de gustul lor.



adauga comentariu